Te iubesc dincolo de mine….

Te iubesc dincolo de mine….

Şi dacă m-aş îneca în ochii tăi,
Cine mi-ar descoperi trupul inimii mele,
Ce a bătut atât de dureros pentru tine,
Înger al iubirii.
Nu cred că ai reuşit vreodată să înţelegi,
Moartea.

Şi dacă aş reuşi să părăsesc,
Gândurile tale,
Chiar crezi că norii nu mă vor plânge niciodată?
Că Soarele nu mă va arde cu foc de amintire,
În inima ta?
Chiar crezi că natura cuvântului prin care te-am iubit,
Nu mai are lacrimile misterului prin care,
Era o stea din tine,
Mereu a sufletului meu?

Ne-am întâlnit la margine de Destin,
Unde ploua cu singurătate,
Eram atât de mult adevăr unul de altul,
Încât nici oceanul privirilor noastre
Nu putea fi mai singur decât noi.

Şi atunci am înţeles,
Că ne-am născut din dorul de a muri împreună,
Mai vii cu fiecare zâmbet ce ne unea mâinile,
Încătuşate în speranţa,
De a fi una şi aceeaşi clipă,
A Nemuririi.

Te iubesc!


“Poezie de Sorin Cerin”