În neant

În neant

N-aş cădea
mai umilit din Cuvântul Lui Dumnezeu,
dacă inima mântuirii tale
n-ar mai bate,
paşii dorului meu,
libertate de amar
al gândurilor din cimitirele speranţelor,
lăsate pe ramura tăiată
a destinului ochilor noştri,
pierduţi pentru totdeauna,
în neantul,
gândurilor fără de nume,
ale marii noastre iubiri.

S-au reîntors,
păsările călătoare ale gândurilor noastre,
murind necinstite,
violate,
pe portativul speranţelor ruginite,
de ploile reci ale sufletelor noastre,
ce n-au învăţat să uite,
lacrimile iubirilor de la colţul străzii
Destinului nostru.


“Poezie de Sorin Cerin”