Lumânări de castani

Lumânări de castani

Lumânări de castani,
ard în ouă de cuc,
ce aş şti să mă duc,
în tumultul de ani,
pângăriţi opăriţi,
ai iubirii din noi,
fericiri fără sfinţi,
glume fără de noi.

Şi am fi orizont,
mai domestic de-atât,
unde doar simplul cânt,
ne-ar lua naşterea-n vânt.

Luminaţi fără zi,
inimi noaptea-u apus,
între noi cei cu fii,
şi viitorul de sus...

Lămpi de dor între frunze,
libertate şi-amurg,
spune-mi ochiul ce se scurse,
într-o morgă Demirug...
Şi-am să fiu drumul care,
nu-şi găseşte liniştea,
printre gropi nefericite,
asta-i viaţa mea, a ta.

Lasă-mi să-mi răspund amarnic,
cu-n jeleu din Dumnezeu,
care-i cel mai bun hotarnic,
suflete mă duc şi eu.

Libertate de hârtie,
ce-ai uitat igena-acasă,
fiindcă-n orice toaletă,
politica e prea grasă.

Roşi şi-umili de taină,
ne pândesc după o moarte,
regii sau circarii vieţii,
ne promit noi clipe sparte,
din rugina amitnirii,
că vom fi, că nu vom fi,
însă tagma rea a firii ne sfinţeşte cu prostii.

Fi-vom noi născuţi cu lapte,
de-adevăr sub norii grei,
ai luminii dintre şoapte,
unde ei sunt Dumnezei!




“Poezie de Sorin Cerin”