care şi-a uitat Dumnezeul,
dacă strada pietruită
cu clipele iubirii noastre,
nu se va repara la timpul,
Bunei Vestiri
din sângele prea roşu de noi,
prea cald pentru respiraţia
Golgotei ce ne dorea,
Martiri.
Toate albiile fluviilor
simţirilor noastre,
au inundat câmpiile fertile ale inimii,
ce nu-şi mai poate educa
nici măcar clipele bătăilor,
lovind în venele amintirilor noastre,
rupte din pâinea cerului istovit,
de atât de multă nedreptate.
“Poezie de Sorin Cerin”