Lacrimă de suflet

Poezie de Dida Diana Cioponea, 02 nov 2012

5/5 (3 voturi)

adaugă un comentariu

Lacrimă de suflet

Lasă-mă să-ţi sorb lacrima...
Mi-eşti dor şi răsărit de lună
când gândurile fug hoinare,
pe plaiuri de stele rătăcitoare
calde infinituri ce trec prin noi visând.

Un dor răzvrătit ce bate
la uşa lumii care se-apropie
de sfarşit...mi-esti infinit!
M-aştept pe banca obosită,
să pot să te iubesc tăcut
iar tu pleci...în noapte...

Unde esti? de ce pleci oare?
Aş vrea să ştiu...
Te aştept la poarta cerului
ce-nchisă este,în faţa ceasului
ce bate,fără timpi şi fără viaţă,
iar tu...pleci...fără regrete.

Am strigat:Unde eşti?
şi-mi răspunde tăcerea,
c-ai fost,precum o umbră...
tu,lacrimă de suflet te retragi usor,
Acum nu mai ştiu ce-mi eşti!
Fost răsărit sau fostul dor,
sau ceasul inimii mele
cand pleci,înainte să mor?

4 aprilie 2003

“Poezie de Dida Diana Cioponea”