Legământ

Legământ

M-a durut
legământul vieţii cu moartea,
stele căzătoare din părul tău,
nopţi de vise întunecate,
ne ratau căile Lui Dumnezeu,
pentru care am fost născuţi,
sclavii salciei din malul surpat,
ce nu va mai cunoaşte
niciodată lacul speranţei,
devenit lacrimi scurse,
pe obrazul iubirii noastre,
evaporate de febra acestei vieţi muribunde,
pe un pat de spital al unei biserici,
cu sfinţi ai iubirii anemici,
care nici ea nu mai credea în nimic.
Atunci te-am luat în braţe,
legându-te cu trupul viselor mele,
pentru totdeauna,
ăncât până şi somnul de veci,
din lumânările stinse ale sărutului,
mai primeau Lumina Divină a sângelui nostru,
martiri naufragiaţi pe coaja de nuca spartă ,
a libertăţii,
de a fi noi înşine.

M-am legat cu Dumnezeu prin tine,
sânge de lacrimi al cărui plâns,
curge prin izvoarele nemuririi dorului,
spini de cuvinte care înţeapă,
până şi albinele privirilor noastre,
faguri de speranţe topiţi pe focul sacru al religiei,
unde tu eşti binele iar eu răul,
sau focul ce arde întreaga noastră eternitate.

De aceea mă leg de tine,
vulcan nestins al dorului de mine,
să redevin orizontul,
în care să te pierzi pentru totdeauna,
în singărătate.

“Poezie de Sorin Cerin”