şi n-o mai ştii pe de rost
doar despre noapte turui întruna
ce tiveşte cu ceară crucile din grădina cu linişti
şi-ţi prezintă lucrurile aşa cum trebuie să fi fost
croncănesc în sufletul tău corbii
întinzându-ţi bastoane şi ochelari pentru orbi
să desluşeşti calea spre zeii cei gnostici
desfrunziţi de cuvinte şi cu ceaţă pe ochi
ei te vor privi liniştiţi
pipăindu-ţi obrajii c-un deget de smirnă
în timp ce-ţi strivesc nisipul din lacrimi
ca pe nişte seminţe înţepenite-ntre dinţi
în ochii lor
înverziţi
se sinucide lumina
tu nu mai ştii nimic despre rugăciune
despre poezie şi post
nimic
nimic pe de rost
(Din volumul Cu lumina în palme, 2009)
“Poezie de Maria Pal”