Moarte

Moarte

Te tineam de mana crezand,
Ca valurile Luminii nu ne vor lovi,
Cu atata putere divina,
Incat sa naufragiem pe oceanul Nemarginirii,
Unde a disparut pana si Cunoasterea care ne tinea de mana,
Aratandu-ne Calea Vietii.
Aici nu mai e decat Nimeni,
Care ma priveste la fel de gol,
Precum e Lumea fara Cale de urmat.
Il intreb,unde este Calea acestui Taram,
ªi-mi raspunde ca e Taramul fara de Cale,
Unde nimeni nu poate naufragia,
Niciodata,niciodata,niciodata...........
Fiindca unicul sens este lipsa sensului,
Precum in Existenta era sensul in sine.
Acum realizez ca sunt pe Taramul fara naufragiati,
Unde vantul nu adie niciodata,
ªi Lumina nu lasa umbra,
Nefiind un sens,iar sensul neavand un Soare.
Atunci m-am cutremurat stiindu–mi pasii pe Taramul Mortii.
Am incercat sa-ti ating iarasi mana care pana de curand ma tinea strans,
Sa-ti simt ochii pe care nu-i mai puteam vedea,
ªi sa-ti aud soaptele pe care nu le mai puteam auzi.
In locul privirilor gandurilor tale era doar linistea Luminii,
Care ma invaluia cu ceata unor cuvinte ale caror sens,
Consta in nonsensul lor,
Exact ca si cum intreaga fata a Viitorului,
Era in Trecutul din mine,
Care incerca sa adoarma,
Sub lespezile reci ale Amintirii,
Cumparate in graba de la Destinul,
Ce vindea la coltul unei strazi cu nume de Iubire,
Pompe de ganduri funerare si morminte de cuvinte,
Pierdute prin cimitirul dorintelor,
Unde isi facea veacul batrana Amintire,
Pentru care nici o zi nu era indeajuns de calda,
Incat sa-i dezmorteasca reumatismul sentimentelor,
Care o anchiloza cu o durere surda,
Tocmai fiindca sentimentele,
Nu mai primeau iubirea tineretii,
Cand erau sarutate in fiecare zi,
De catre marea dragoste a vietii ei,
ªi acum,sarmana Amintire e o batrana trista,
Pierduta pe aleile pline de pietrisul unor sperante macinate,
De catre Timpul nehotarat candva,
Ce sa faca cu falnica stanca a dorintelor unor iubiti.
Parerea lui a fost ca aceasta sa devina pietris de Sperante,
Pe care sa calce pasii batrani ai Amintirii,
Atunci cand vin la cimitirul unde au fost inmormantate,
Cuvintele unei mari iubiri.

“Poezie de Sorin Cerin”