acesta nu e chipul meu
chiar amintirea ca o sclavă
mi-arată că stăpân sunt eu
Acesta nu e chipul meu
e poate partea nevăzută
un chip pierdut de Dumnezeu
şi-adus aici doar la derută
E poate partea nevăzută
chiar amintirea ca o sclavă
de la distanţă mă salută
oglinda Doamne e bolnavă
Şi-acesta-i însă chipul cui
lua-l-ar mama dracului
Costel Zăgan, CEZEISME II
“Poezie de Costel Zăgan”