NOAPTEA CA O EREZIE SUSPENDATĂ

NOAPTEA CA O EREZIE SUSPENDATĂ

Mai ales dimineaţa poetul e inconfundabil Atunci durerea-l face să dea tot ce are mai frumos în el Şi lumina ce-o simte izbucnind din toţi porii Aruncă lumea dintr-un vis în altul Dragostea rămâne însă cel mai tandru mijloc de locomoţie Iubind putem ajunge oriunde Poetul nu-şi nime reşte însă niciodată muza Mereu şi mereu se trezeşte în visul celălalt Frumoaso opreşte noaptea asta vreau să cobor Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

“Poezie de Costel Zăgan”