eu sunt ţărmul,
luminii dintre inimle noastre,
care şi-au regăsit oceanul,
cuvintelor.
Eu sunt timpul,
tu rămâi clipa sărutului,
dintre cerul viselor
şi fericire.
Tu răsari în steaua eternităţii,
eu Lumina Divină a dorului,
ne întâlnim la tălpile Destinului,
Marii noastre iubiri.
Eu frunza toamnei ce-şi caută nemurirea iubirii,
tu înfloreşti în mugurii primăverilor eterne,
unde paşii au rămas pentru totdeauna,
numindu-se: Noi.
“Poezie de Sorin Cerin”