Noi zile

Noi zile

Fum de şoapte răsfirate
de vântul neiertător al tăcerii,
dintre sentimentele amurgurilor şi ale dimineţilor,
pline de transpiraţia morţii unei noi zile,
la fel de trecute ca toate celelate,
bătăi de inimi care nu şi-au găsit niciodată
cu adevărat ,
propriile lor vieţi.
Dumnezeu părăsit până şi de Sinele Său,
în lumea unde a îngheţat pentru totdeauna iubirea,
iar primăvara fericirii a rămas o amintire ruginită,
pe nervura unei frunze prin care a curs,
undeva-cândva sângele dragostei noastre,
căzută pe aleea toamnei,
călcată în picioare de către Destinul,
care nu ne-a înţeles niciodată.

“Poezie de Sorin Cerin”