a pus adevărul la colţul bejaniei,
în timp ce cădea pe bolta,
unei omeniri a deşertăciunii,
pentru totdeauna uscată,
în toamna destinului,
înecat departe de malurile realităţii,
pe care nu le va cunoaşte niciodată,
fiindcă mugurii primăverilor aflaţi pe ele,
sunt invizibili pentru condiţia umană.
Fulgi de cer vor cădea haotic,
încropând zăpada misterului de a fi născuţi,
sub orizontul eternei blasfemii,
a păcatului patimii Lui Dumnezeu,
de a ne avea originari din El.
Orgi surde lovesc murii catedralelor
inimilor noastre,
patimi de vise zboară spre necunoscutul speranţei,
altare de sentimente ard facerile Timpului,
spre un viitor al cenuşii de lumină,
din sufletele nenăscuţilor,
aşteptaţi de suferinţele lumii.
“Poezie de Sorin Cerin”