Răceală amară

Răceală amară

Prea rece din moartea dorului tău,
am rămas la la poarta lumii viselor noastre,
lumini de gânduri,
stigmatizate de stelele neputinţei,
de a fi noi înşine spiritul vieţii.

Nu cred în deşertăciunea cuvântului,
care nu şi-a tras năframa dorului peste capul său,
şi nici în gândul care ne-a măcinat vieţile,
la târgul de oase al vremii...

“Poezie de Sorin Cerin”