Răsărit de Dor

Răsărit de Dor

Dacă Lumina clipei mele,
Te va regăsi ca fiind cristalul,
Focului din sângele meu ars,
De tine sau,
De cerul prea senin al călăuzei,
Care ne-ar fi murit murirea,
Îndeajuns de mult,
La margine de destin,
Mistuit de ochii tăi,
În care nu mă mai regăsesc,
Delirând-mi nădejdea absolutului vieţilor noastre,
În coşul de nori ai paşilor mei,
Spre cimitirul uitării din noi.

Furtună descântată de norii gândurilor,
Prin care zburam spre tine,
Strigându-mi pacea necuvintelor,
Rănit de somnul disperat al Amintirii,
Unde ne-am fi dat întâlnire unul altuia,
Să putem muri mai fericiţi
Decât Dorul lepădat de Apusul,
Care nu şi-a mai regăsit niciodată Răsăritul.

“Poezie de Sorin Cerin”