Ceruri roase de dorurile,
Măslinilor ajunşi acum,
Simboluri ale războiului,
Dintre noi şi Dumnezeul iubirii noastre,
Ocolit tot mai adesea,
De crucile de asfalt,
Fără cale de mijloc,
Fără drum de întoarcere,
Fără destinaţia marii noastre iubiri,
Pe care călcăm zilnic,
Pâinea morţii viselor
Ce ne-au unit cândva,
Nemărginirile eternităţilor din noi,
Sparte în clepsidra uitării,
Cioburi ce nu se vor putea mântui niciodată,
La ceasul Adevărului.
Repetabila tinereţe a zorilor,
Ajunsă la vârsta senectuţii,
Zeilor din inimile clipelor,
Uitate demult de Vremea noastră.
Am devenit noapte,
care nu-şi va mai cunoaşte ziua,
orizont fără cer,
moarte fără viaţă,
dor fără durere,
amintire fără speranţe,
singur în cuib de cuc,
eu fără tine.
“Poezie de Sorin Cerin”