S-unt si-ngur...

S-unt si-ngur...

S-UNT SI-NGUR …

Primesc zilnic lovituri, nu sub centura ci in suflet. Evit intrebari de genul: "Cu ce-am gresit?", "De ce tocmai mie?"; Nu ma caracterizeaza si nu mi le pun niciodata. Sunt lovituri ce vin, sunt probleme, ȘI orice madea are cel putin doua solutii.
Garantez ca fiecare dintre noi, avem probleme mai mari sau mai mici si incercam constant sa gasim remedii ce ne confera siguranta, siguranta efemera.
Imi doresc din tot sufletul ca acele persoane care, mi-au dat cu sageti in suflet, sa fie acum fericite. Nu am cerut nimanui vreodata sa se gandeasca la mine sau sa ma intrebe ce fac. Daca se "simteau", nu i-as fi refuzat, uneori poate doar din politete, alteori din nevoia de a discuta cu cineva drag. Desi nu am cerut nimic, am avut puterea sa fac o selectie in ceea ce priveste oamenii ce se invarteau pe langa mine.
Mergi pe strada si in fiecare cetatean, vezi durere, bucurie, agonie, acceptare a conditiilor in care traieste, resemnare.
De mic mi-am dorit sa ajut lumea, nu am suportat sa stiu oamenii tristi, blazati, incarcati de chestiunile cotidiene. Nu este nimic in registrul cliseelor, nu voi spune ca noi am creat aceasta lume "rea", nu voi arunca cu pietre in nimeni, nu cer socoteala, nu am nevoie de raspunsuri.
Știu doar ca avem, cu totii o menire! Un scop pe care-l urmam de cand ne nastem, pana …
Muzica ma ajuta sa imi intensific emotiile. Ma ajuta sa plang, sa rad, sa ma energizez. Acum in minte, imi rasuna acorduri de vioara, orchestra ce-mi ordoneaza gandurile ma ajuta, sa fiu dirijorul propriilor mele actiuni.
Dragostea poate da sanatate, dar iti poate distruge tesuturile sufletului. Inima este, un "suport de argint" pe care asezam un patefon de lemn nobil si punem discuri de "platina". Acordurile ne coordoneaza miscarile, ne imprima conduita, ne educa.
Intind mana sa cer ajutor si sunt catalogat ca fiind cersetor. Imi spun rugaciunea, cerand din nou ajutor, mi se spune sa muncesc. Am un mers greoi, ma injura oamenii grabiti. Timpul trece, eu raman. Scriu istorie, facand lucruri ce se bazeaza pe detalii. Am uitat sa mentionez: scriu istoria unui suflet !
Vreau sa stiu ca atunci cand nu voi mai suferii, cand nu o sa mai fiu catalogat, cand voi afla de cei ce, candva mi-au calcat pe "partitura", sunt acum fericiti si-si cer iertare, voi deschide ochii.
Pana atunci, imi iau batul, imi pun ochelarii si plec. Desi pentru toti sunt nascut orb, vad mai multe decat cred ei …

“Dramaturgie de Nicholas Catianis”