Soarele iubirii

Soarele iubirii

Şi dacă n-aş mai fi eu inima ta,
cine ţi-ar mai bate clipele vieţii,
fără lumina iubirii mele?

Care speranţă,
ar mai trăi în valurile uitării,
unde ne-am fi înecat mai demult,
decât vremea strămoşilor,
redevenind uitare?

Desenam,
pe nisipul inimilor din cuvinte,
eternitatea,
din care nu vroiam să ieşim niciodată,
mai vii,
decât ar fi fost,
răsăritul zâmbetelor sângelui din noi,
devenind Soarele marii noastre iubiri.




“Poezie de Sorin Cerin”