Viata incepe maine

Viata incepe maine

Viata incepe maine



Pe bulevardul Elisabeta, nu departe de batranul Parc al Cismigiului, domneste o liniste deplina. Intregul peisaj se afla sub imperiul unei calduri coplesitoare. Tot mergand prin caldura toropitoare, descoperi adevaratul simbol al zonei, un tei uitat de vremuri, ce te imbata cu un parfum numai de el stiut. O adevarata voluptate a simturilor!
Chiar langa un vestit liceu din acest loc, s-a deschis de putin timp un centru de dezintoxicare. Cladirea respectiva este destul de mare, cu un aer pitoresc, chiar patriarhal. De departe, aceasta institutie impune deferenta trecatorilor, chiar si liceenilor nelinistiti ce se intorc de la scoala, marcati de austeritatea profesorilor si de grijile schimbatoare specifice varstei. O portita prafuita si ea de trecerea anilor se deschide domol, intr-o,, fanfara’’ enervanta. Scartaitul acesteia trezeste paznicul dintr-o profunda reverie, in care el era eroul neinfricat ce se lupta cu balaurii. Buimacit pret de cateva secunde, acesta te analizeaza scrutator, te saluta si te invita in cladire; apoi, visul sau continua, lupta crancena cu dusmanii se reia, pana ce un alt curajos il intrerupe pentru o vizita facuta unui pacient. Dar acest lucru se intampla foarte rar, motiv de bucurie pentru functionar si de amaraciune profunda pentru bietii pacienti uitati de o societate egoista din care, pana nu demult, faceau si ei parte.
Cladirea institutiei cu pricina nu are decat trei etaje. La etajul al doilea, in camera cu numarul opt, sta Ilinca, o adolescenta cu trasaturi fine, cu chip angelic si trup mladios. Camera ce o ocupa de aproape un an este foarte spatioasa, cu peretii albi si reci, fiind una dintre acele incaperi ce te inspaimanta prin lipsa de intimitate ce o degaja.
In fata oglinzii, Ilinca se pregateste fara prea multa preocupare pentru intalnirea cu sora ei, Dana.. De mai bine de un ceas, biata adolescenta incearca in van sa ascunda paloarea fetei si cateva riduri indiscrete ce brazdeaza o frunte lata. Si cand te gandesti ca acum un an nici nu existau! Acum un an.... Atunci, ea era o alta Ilinca, o Ilinca candida si frageda, ce inca se mai juca cu papusile ; dar aceasta Ilinca s-a evaporat probabil, locul sau fiind ocupat de o persoana matura si greu incercata de viata. Intre Ilinca de odinioara si cea de acum nu gasesti prea multe asemanari, poate doar numele. Tot reflectand la necazurile din ultima vreme, fata izbucneste in lacrimi.
Acesta este doar un caz, insa centrul adaposteste nenumarati adolescenti ce au cazut prada ispitei consumului de droguri. Afara, alti oameni, oricum prea multi, au aceasta pasiune ce duce incet, dar sigur, spre moarte. In spatele acestui viciu, se ascund adevarate drame si suflete chinuite de furtunile nemiloase ale vietii.
Povestea Ilincai nu face exceptie de la regula. Nascuta in sanul unei familii sarace, adolescenta noastra avea sa afle inca de mica ce este suferinta. Doi parinti alcoolici si scandalagii au avut grija sa o initieze in,, tainele’’ vietii.Noroc cu sora ei, cu Dana, care, fiind mai mare, i-a fost un sprijin pretios in momentele grele. Si cum o nenorocire nu vine niciodata singura, intr-o zi, Ilinca a ramas si fara suportul Danei, plecata in Franta sa munceasca.
Acesta avea sa fie inceputul ratacirii pentru Ilinca. Deznadajduita si cufundata intr-o singuratate sfasietoare, adolescenta si-a gasit refugiul in Corina, o fata foarte sic si plina de viata. Compania celei mai populare fete din liceu, a Corinei, era un motiv de mandrie pentru Ilinca, o mandrie care avea sa-i aduca, insa, numai necazuri.
Treptat, Ilinca a fost asimilata universului Corinei, o lume a petrecerilor si a,, senzatiilor tari’’ . Atmosfera ce domina toate aceste petreceri era una a veseliei, o veselie aparenta, izvorata dintr-o mare de tristete. Distractiile acestor suflete chinuite de dureri launtrice profunde erau adevarate strigate de tanguiala, pe care, din pacate, nimeni nu le auzea. Eroina noastra, Ilinca, se numara printre ei, printre acei adolescenti vrajiti de puterea drogurilor.
Totul a inceput intr-o zi frumoasa de vara, cand, dupa o cearta dura a parintilor, terminata cu plecarea mamei, Ilinca a gasit,, sprijin’’in Corina.Aceasta din urma si-a invitat prietena la ea acasa, promitandu-i ca,, leacul’’pe care i-l va da e unul cu puteri miraculoase ce o va ajuta sa uite toate necazurile. Acest,, leac’’ de care Ilinca avea sa devina dependenta, era precum o,, fata morgana’’, ce ii oferea desfatarea sufleteasca atat de necesara. Biata de ea, nu-si dadea seama ca era vorba doar de o iluzie, ce i-ar fi adus moartea in cele din urma!
Intre timp, Ilinca a terminat de aranjat pentru intalnirea cu Dana, ingerul ei pazitor ce o scapase din ghearele mortii.
-Dana, Dana, de o mie de ori Dana! rosti sfios Ilinca, fata luminandu-i-se de un suras al aducerilor aminte.
Brusc, surasul disparu, iar amintirea acelei zile reaparu. De mai bine de un an, o tot chinuia acea scena cutremuratoare, ce o avea in prim plan pe ea, cazuta in fotoliu, zbatandu-se intre viata si moarte. Totul se datora dozelor de cocaina luate in cantitate prea mare. Cu siguranta, ar fi fost un moment ingrozitor pentru oricine sa zareasca un corp cuprins de spasme, dar, inchipuiti-va reactia unei tinere de doar douazeci de ani, vazandu-si sora intr-o asemenea stare deplorabila. Intr-adevar, despre Dana era vorba, care se intorsese surazatoare din Franta, cu gandul sa-i faca o surpriza placuta surioarei ei dragi.Cea surprinsa a fost, din pacate, chiar ea. Desi inspaimantata, Dana nu a stat prea mult pe ganduri si a actionat, aducand-o pe Ilinca in acest centru de dezintoxicare. De atunci, a trecut un an, un an greu, in care Ilinca a luptat din rasputeri cu tentatia drogurilor. Acum, poate spune usurata ca a invins teribilul viciu, dar nu este intrutotul meritul ei, caci Dana a fost mereu alaturi de ea, a sustinut-o si a incurajat-o in momentele mai dificile.
Profunda reverie in care se cufundase pret de cateva minute Ilinca ar fi continuat, cu siguranta, amintirile s-ar fi scurs lin, daca nu ar fi fost intrerupte de un ciocanit. Incet, usa se deschise si inauntru patrunse un trup firav, dar zambitor. Era Dana!
Cele doua surori se imbratisara cald, apoi isi continuara discutia inceputa ieri. Acum, Ilinca se simtea protejata, convinsa fiind ca, alaturi de Dana, nu i se poate intampla niciun rau. Vestea ca peste o zi va fi externata o bucura nespus de mult pe eroina noastra.. Viata ei isi va incepe un alt ciclu, de aceasta data fara droguri. Viciul ce era atat de aproape sa distruga un suflet chinuit a ramas acum doar o amintire amara, o fantasma a timpului trecut. Aceste ganduri launtrice ale Ilincai erau impartasite de un alt personaj important ce ne-a calauzit spre o cladire cu aer pitoresc, etajul doi, numarul opt... Este vorba de teiul batran ce raspandea in acele momente un parfum dulce de primavara, simbol al renasterii. O adevarata voluptate a simturilor! O speranta intr-o noua viata!

“Proză de Alexandru Andreea”