Goana dupa timp

Goana dupa timp

Goana dupa timp


Hmm, un titlu cam… Cum?A, da! Incitant vroiai sa spui, nu ?! Poate pentru multi nu e, dar pun pariu ca si pe tine te-a intrigat si nu doar o data notiunea timpului. Nu-i asa ca ti-ai pus intrebari de tipul: ,, Oare de ce ora de mate’ a exigentului profesor X mi se pare un veac? ", ,, De ce n-am timp sa invat? ", ,, De ce timpul petrecut cu el/ea zboara precum un accelerat in intarziere? " si, mai ales, ,, De ce existenta se afla sub pecetea scurgerii implacabile si nemiloase a timpului? "...Of, Doamne, atatea,, de ce-uri" puse pe baza unui subiect aparent banal, chiar anost as putea spune...Hai sa facem un pact ce consta in analizarea en détail, de-a lungul acestui articol, a fiecarei notiuni, intrebari ori neclaritati referitoare la timp...Asadar, potrivindu-mi cu atentia cuvenita ceasul, imi permit sa spun:,, Pe locuri!Fiti gata!Start! "
O introducere obisnuita pentru un astfel de subiect ar trebui sa sune cam asa:,, Timpul este o marime fizica, una dintre dimensiunile Universului, diferita de notiunea spatiala prin aceea ca timpul are capacitatea de a ordona evenimentele intr-un mod ireversibil". Extrem de plictisitor, nu? As mai adauga lipsit de inspiratie si chiar enervant in acelasi timp, caci imi aduce aminte de chinuitoarele ore de fizica de odinioara.Poate sunt eu prea inversunata impotriva stiintelor exacte, dar, sa fim seriosi, nu-ti trebuie prea multa originalitate pentru a da o definitie timpului. Tocmai de aceea, eu prefer partea umanista, acolo unde exista un,, melange" deosebit intre stiinta si imaginatie. Ce-i drept, ,, realul" isi are si el scopul bine definit, dar sa trecem peste acest amanunt si,, revenons à nos moutons", cum ar spune francezul.
Imagineaza-ti un fluviu imens precum Nilul egiptenilor, ale carui ape spulbera tot in calea lor: locuinte, familii, popoare etc. Cam aceasta ar fi definitia timpului, bineinteles, in viziunea mea, a unei eleve din clasa a XI-a. Cat despre viata, eu o vad ca un scurt popas facut pe pamant, la finalul caruia ne vom cufunda cu totii in necuprinsul neantului. Putini percep astfel viata, dar, poate, e mai bine ca nu pot intelege cat de scurta e viata.De ce?De ce nu?!Un scriitor francez spune ca:,, Nu exista decat trei evenimente an viata unui om: nasterea, existenta si moartea;acesta nu constientizeaza cand se naste, sufera cand moare si uita sa traiasca".Trist, nu-i asa? Nu sustin neaparat ideea conform careia viata ar fi un siliciu menit sa ne flageleze, dar nici nu pot vorbi despre frumusetea, fericirea conditiei de muritor.
Trebuie sa mentinonez ca am simtit nevoia acerba sa fac aceste precizari despre viata pentru ca existenta si timpul formeaza un tot unitar, acestea fiind complementare, iar imaginarea uneia fara celalalt nu este posibila.Totusi, revenind din nou la tema timpului, voi incerca in randurile urmatoare sa raspund intrebarilor puse in debutul articolului: "De ce oare ora de mate’ ni se pare un veac?"si "De ce timpul petrecut cu el/ea zboara precum un accelerat in intarziere?".E atat de simplu!Sincer, ti s-a intamplat sa vezi pe strada o persoana care tie sa ti se para draguta, dar prietenea ta sa aiba o parere total opusa de a ta? E normal, caci e vorba de o chestiune relativa, asa cum este si fericirea si, indraznesc eu sa afirm, chiar si timpul. Astfel, notiunea timpului este intotdeauna aceeasi, un minut avand tot 60 de secunde, iar o ora 60 de minute, dar, raportat la tine, el trece foarte greu(uneori, poate parea chiar ca s-a oprit in loc, lucru insolit, de altfel, ce ne trimite inevitabil cu gandul la nuvela fantastica "La tiganci" a,, parintelui religiilor", Mircea Eliade, unde Gavrilescu are parte de multe surprize)la ora de matematica pentru ca, spre deosebire de colegul tau din prima banca pasionat de domeniul respectiv, tu nu prea te "impaci"cu aceasta materie.In cel de-al doilea caz, la intalnire, timpul se scurge in acelasi ritm, numai ca, fiind din nou vorba de subiectivism, ai impresia ca parca zboara.Totusi, e bine sa nu uiti ca e doar o impresie.
Referitor la cea de-a doua intrebare, "De ce n-am timp sa invat?", aici nu mai e de "vina" timpul, ci actioneaza lenea, neseriozitatea, cum vrei sa-i spui, caci, pana la urma, tot acelasi lucru e. Da, lenea amestecata cu incapacitatea de a-ti programa timpul cu strictete astfel incat sa nu irosesti in van niciun minut si sa-ti ajunga12 ore atat pentru lectii, cat si pentru iesit in oras cu prietenii ori pentru orice alte activitati de agrement.Uite, daca nu ma crezi, fa-ti un program in care sa incluzi tot ce ai vrea sa faci intr-o zi! Sunt sigura ca ai avea suficient timp si ca nu te-ai mai "plange"!
A, era sa uit! Mai am o problema extrem de importanta de dezbatut! Aud adesea printre adolescenti (si nu numai) stereotipii de genul: "Am o gramada de scris, dar las pe maine"sau "Trebie s a merg la matusa, dar voi merge diseara".Intrebarea mea e de ce lasi pe diseara? De ce toata lumea amana mereu sa intreprinda un lucru? Parerea mea sincera e ca daca vom persista in a amana sa facem ceva, vom sfarsi, in cele din urma, prin a nu mai face nimic sau, in cel mai bun caz, prin a face foarte putine lucruri.Cred ca iti amintesti foarte bine de un vechi proverb care spune: "Nu lasa pe maine ce poti face azi!Asadar, ai grija!
Daca ar fi sa trag o concluzie la tot ce am zis pana acum, as spune ca, intr-o lume la carma careia se afla sugestivul slogan: "Time is money", cu totii, tineri sau batrani, frumosi sau urati, saraci sau bogati, suntem intr-o goana teribila dupa timp.Ca tot veni vorba, trebuie sa-mi fac lectiile pentru maine, sa citesc"Mesagerul"lui Harley, sa-l duc pe Walter in parc si sa intru pe mess o jumatate de ora..

Paaa!Pe luna viitoare!

“Proză de Alexandru Andreea”