Afară-i toamnă, frunza împrăştiată, Iar vântul zvârlă ‘n...
Citat de Mihai Eminescu despre somn, vechi, foc, toamnă, cugetare, ochi, timp, bine, viață
votează acum
adaugă un comentariu
Afară-i toamnă, frunza împrăştiată,
Iar vântul zvârlă ‘n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jeţ de gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;
De odată aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.
Citat de Mihai Eminescu despre somn, vechi, foc, toamnă, cugetare, ochi, timp, bine, viață.
