Am fost Willie Metcalf. Obişnuiau să mă numească Doctor...

Am fost Willie Metcalf.

Obişnuiau să mă numească Doctor Meyers

Pentru că, spuneau, semănam cu el.

Acela fusese tatăl meu, după Jack Mc Guire.

Am trăit într-un grajd de cai,

Dormind pe podea

Lângă bulldog-ul lui Roger Baughman,

Sau uneori în hala cea mare.

Puteam să mă târăsc printre picioarele celor mai sălbatici cai

Fără să fiu lovit – ne cunoşteam unii pe alţii.

În zilele de primăvară vagabondam prin ţinut

Pentru a avea sentimentul – pe care îl pierdeam uneori,

Că nu eram un lucru separat de pământ.

Obişnuiam să mă pierd de mine însumi, ca în somn,

Zăcând cu ochii deschişi în pădure.

Uneori vorbeam cu animalele – chiar cu broaştele râioase şi cu şerpii –

Cu orice avea ochi în care să privesc;

Odată am văzut o piatră în lumina amiezii

Încercând să devină gelatină.

În zile de Aprilie în acest cimitir