Am mers în sus şi în jos pe străzi, Aici şi acolo, ziua...

Am mers în sus şi în jos pe străzi,

Aici şi acolo, ziua şi în orele nopţii

Îngrijind toată sărăcimea bolnavă.

Ştii de ce?

Soţia mă ura; copilul îşi pierdu-se minţile.

Aşa că m-am întors către oameni şi mi-am revărsat dragostea către ei.

Plăcut a fost, la moartea mea, să văd mulţimea care m-a condus pe pajiştea verde

Şi să aud şoaptele de dragoste şi mâhnire.

Dar, o, Doamne, sufletul mi s-a zbuciumat, abia mai ţinându-se

De pridvorul noii mele vieţi,

Când am zărit-o pe Emily Stanton după stejarul cel mare de lângă groapă,

Ascunzându-se – ea şi durerea ei!