La ora patru, târziu în Octombrie, Stăteam singur în casa...

La ora patru, târziu în Octombrie,

Stăteam singur în casa şcolii din ţinut,

Întors de pe drumuri, din mijlocul câmpurilor suferinde;

O pală de vânt a intrat pe fereastră aducând frunze uscate

Şi un murmur venea pe hornul sobei de fontă,

Pe a cărei uşa deschisă umbrele închipuiau forme

Născute din lumina focului care se stingea încet.

Într-o stare de lenevie, roteam planşeta care invoca spiritele –

Deodată încheietura mi-a devenit moale

Şi mâna s-a mişcat rapid peste tablă

Până când de nicăieri a apărut numele Charles Guiteau,

Care ameninţa să se materializeze înaintea mea.

M-am ridicat şi am zbughit-o din cameră cu capul gol,

În amurg, temându-mă de darul meu.

După asta spiritele au năvălit

Peste mine cu mesaje, oriunde mă duceam:

Chaucer, Cezar, Poe şi Marlowe,

Cleopatra şi Mrs. Surratt...

Pur şi simplu, aiureli triviale – au decis cei din Spoon River,

Vorbeşti în basne copiilor, nu-i aşa?