Jăraticul din laptele praf matern Nu pot plânge cu ochii închişi Ca pe nişte vulcani cu lacrimi la bord Simt sufletul şi trupul gata să erupă Văd lumea Cum fuge din drumul meu mâncând foc şi aer De pe marginea acope rişului casei...
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, copilărie, stele, aer, foc, lacrimi, bunul simț, simț, clipă, ochi



















