
Citate de Costel Zăgan, pagina 20
3487 citate de Costel Zăgan


Fiind un exces, specific omului, orice muncă trebuie evitată, cu mare grijă!
CCitat de Costel Zăgan despre aforisme, exces, îngrijorare, muncă
NUMAI DOINA NE-A RĂMAS Ştefane Măria Ta ridică-te nu mai sta Că ne-au cotropit mârlanii şi ne sug viaţa şi banii Noi muncim ei se distrează Fie noapte sau amiază Nu le pasă nu le pasă şi-au făcut din stele casă Viaţa lor de aur pare a noastră zace...
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, ordine, stele, bani, noapte, acasă, casă, istorie, viață, nimic
HĂRŢUIREA ROMÂNIEI Pământul tot este o rană cuvintele mustesc de sânge o suferinţa mea contemporană când iau o piatră-n mână plânge Cuvintele mustesc de sânge stiloul va sări în aer tăcerea cu aripa ne atinge din noi rămâne doar un vaer Stiloul a...
CCitat de Costel Zăgan despre patriotism, aer, sânge, cuvânt, pământ, suferință, tăcere, pietre, viitor, zi de naștere
Erezie în primă audiţie Azi sunt mai trist c-un trandafir Îmi place HORA UNIRII şi-o savurez de la un poem distanţă Repet vă citesc pe toţi fără niciun fel de discriminare Şi uite-aşa cel mai frumos poem din lume le-mpinge-n sus şi pe...
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, tristețe, scris, frumusețe, clipă, lume, nimic
Diminutivând lumina lunii Lasă-mă-n durerea mea nu vezi cât de tare-mi place scriu şi mai răsare-o stea lasă-mi firmamentu-n pace Nu vezi cât de tare-mi place nenorocul că exist mută cerul mai încoace scriu mă bucur că sunt trist...
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, scris, stele, durere, tristețe, pace, lună, zi de naștere, cer, lumină

Doină în Est Formă naţională de protest Costel Zăgan, Universuri paralele
CCitat de Costel Zăgan despre poezie

Întotdeauna, mai rămâne de învăţat ceva: uitarea. Costel Zăgan, Inventeme
CCitat de Costel Zăgan despre opinie, uitare
Mai bine-i rău Toţi îmi oferă bucurii al dracului cum să mai fii m-am săturat de-atâta bine fă-mi loc pe cruce lângă Tine Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, bine, rău

Dureri itinerante Ne naştem postum aparenţe cotidiene întorcând din drum acelaşi vierme. Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, durere

În fiecare dimineaţă, debutez în condiţia umană. Costel Zăgan, Inventeme
CCitat de Costel Zăgan despre destin
Trandafirul ca o armă la tâmpla toamnei Doamne ce s-ar întâmpla Dacă aş duce un trandafir la tâmple Poate ar înflori însuşi crivăţul iernii absolute Foc concentrat autoportret în ţăndări Posteritate distribuită în aval bucată cu bucată...
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, foc, comedie, concentrare, tăcere, nume, imperfecțiuni umane, cuvânt, umbră
Erezie cu circuit închis O singură stea cu sârma ghimpată a nemărginirii Bolta înstelată ca un proces-verbal semnat de-un înger Seducţie a nonsensului sentimental Lumea ca regret Locuiesc în cer măcar o dată pe noapte printre cărţi şi...
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, seducție, stele, regret, povești, îngeri, aer, scris, cărți, noapte

Infinit de probă Doamnelor şi domnilor dincolo de sublim dragostea ne dă aripi ca să ne prăbuşim
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, sublim, infinit, iubire
Scânte şi cuvinte Suflu-n carnea ta de jar cu sărutul meu de miere şi luceafăr şi măgar iau ce n-aş putea vai cere Cu sărutul meu de miere stârnesc stelele din tine răsărind în alte ere dragostea de-a pururi vine Stârnind stelele...
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, sărut, stele, iubire, bine
Erezia orizontului de la genunchiul broaştei Păi se observă şi cu ochiul liber Occidentul ne vede când la microscop când prin telescop O fi patria doar un capriciu al marilor singuratici ai lumii Cu frica în sân mai pendulăm între Est şi...
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, patrie, ochi, naștere, frică, clipă, lume, viață
Jăraticul din laptele praf matern Nu pot plânge cu ochii închişi Ca pe nişte vulcani cu lacrimi la bord Simt sufletul şi trupul gata să erupă Văd lumea Cum fuge din drumul meu mâncând foc şi aer De pe marginea acope rişului casei...
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, copilărie, stele, aer, foc, lacrimi, bunul simț, simț, clipă, ochi

Erezia noastră cea de toate zilele Zâmbește mai rău de-atât nu se poate Iată și paradisul pierdut În sfârșit lumea aruncă tot ce are în plus haine idei sau sentimente Fiecare rană lansând în urmă o ca podoperă Restu-s cicatricile noastre...
CCitat de Costel Zăgan despre poezie, zi, comedie, haine, paradis, sentimente, lume, sfârșit, muncă
















