Nu pot plânge cu ochii închişi Ca pe nişte vulcani cu lacrimi la bord Simt sufletul şi trupul gata să erupă Văd lumea Cum fuge din drumul meu mâncând foc şi aer De pe marginea acope rişului casei părinteşti Stelele sunt gata să se arunce în orice clipă În laptele praf al nepoţilor Ta-ta pa-pa Ma-ma ca-caCostel Zăgan
Citat de Costel Zăgan despre poezie, copilărie, stele, aer, foc, lacrimi, bunul simț, simț, clipă, ochi.
Elegii de trezit copilăria
Costel Zăgan 1958, profesor de limba romana, aforist, poet