Citate de Emil Cioran despre Sfinți, pagina 2

Vom astâmpăra vreodată insomnia umbrelor şi adormi-vom cândva întunericul? Neastâmpărul nopţilor, al tuturor nopţilor - prin care respiră mâhnirea şi cazna - a săpat şanţuri în care putrezesc hoiturile amintirii.

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

De ce nu m-aş compara cu cei mai de seamă dintre sfinţi? Oare n-am cheltuit, spre a-mi ocroti şi păstra contradicţiile, tot atâta nebunie câtă au cheltuit ei spre a le birui pe ale lor?

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Nu există decât o ratare: a nu mai fi copil.

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Aurora cunoaşte idealuri; amurgul, numai idei, iar în locul pasiunii apare nevoia distracţiei. Curba descendentă a soartei unui popor este reperabilă prin variaţiile de intensitate ale plictiselii. Decadenţa începe. Iremediabilă, sinistră. Căci...

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Scârba, ce te invadează la spectacolul devenirii omeneşti, te obligă să renunţi şi să te purifici de sentimente. Ele sunt sursa aderenţelor stupide, a acelui da! pe care îl strigă inima realităţii împotriva tuturor evidenţelor. Furia îţi dă accese...

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Sexualitatea: balcanism al trupurilor, chirurgie şi cenuşă, bestialitate a unui fost sfânt, vuiet al unei prăbuşiri rizibile şi de neuitat...

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Sfinţii trăiesc în flăcări; înţelepţii, alături de ele.

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Senzaţia asta stranie şi chinuitoare de curgere a vidului în nopţi singure şi nemiloase... Ce teroare tăcută îmbibă întunericul, îmbracă inima şi paralizează creierul? Sau parcă se despică în bucăţi imensitatea neagră şi se prăvălesc stânci de...

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Când asculţi pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a fiinţei divine ţi se desfăşoară în faţă şi creşte Dumnezeu sub ochii tăi.

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Cine nu iubeşte natura nu iubeşte nici muzica, iar acele peisaje, ce nu ne trezesc reprezentări muzicale, nu pot fi amintiri. Cel ce n-a rătăcit transportat şi melancolic prin parcuri nu va înţelege graţia mozartiană. Înserări grave fără Brahms?...

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Muzica este un mormânt de delicii; o beatitudine ce ne îngroapă.

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Lumea modernă a fost atinsă până la blestem de blestemul lucrurilor finite.

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Slăbiciunile pentru absolut îţi dau gustul autodistrugerii. Şi atunci îţi apare deodată în minte imaginea mânăstirii şi a bordelului. Celule de-o parte şi de alta. Femei, tot aşa. Dezgustul de viaţă creşte atât în umbra curvelor, cât şi a sfintelor.

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Singurătatea fără Dumnezeu este nebunie curată.

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Sfinţii au fost mari perverşi, iar sfintele nişte femei magnifice şi voluptoase.

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Când crezi în Dumnezeu eşti nebun fără să înnebuneşti. Este tot aşa, precum poţi fi bolnav fără să ai vreo boală.

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Dorinţa asta de a merge la fund de câte ori ne invadează o fericire prea mare... Bucuria extatică te face un scafandru al trivialităţii şi, după nu importă care cer, aspiri spre mahala. Îngerii nasc draci în suflet şi zâmbetul sfintelor îţi...

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Absurdul şi ultimul, iată cele două elemente din a căror proporţionalizare se naşte adâncimea echivocă a religiei. Căci ea nu este decât un surâs penste un nonsens cosmic, un parfum final peste o ondulaţie de nimicnicie. De aceea, când religia nu...

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

Priviţi un arbore într-o zi imobilă cu soare şi când frunzele par broderii ale unei inimi în primăvară şi veţi înţelege că toate problemele devin fade în faţa creşterii indiferente a naturii, a inconştienţei ei, în afară de care totul e durere,...

ECitat de Emil Cioran despre sfinți

De ce-ţi vine să te sfâşii de câte ori te apucă un acces de dragoste pentru viaţă? De ce atâta patimă după sânge când ţi se lumină inima? Să nu reziste celula la fericire? Aşa începe crima şi sfinţenia.

ECitat de Emil Cioran despre sfinți