După câteva zile trandafirul se mâhni: el se-mpodobea şi oamenii îl despuiau. Uite, îsi zicea, spinul de lângă mine, ce nalt e, ce chipeş, şi nimeni nu-l atinge; şi pe mine mă dezbracă toţi de frumuseţile mele. Un stiglet, care tocmai atunci se...Citat de Emil Garleanu despre oameni
S-a ridicat, deodată, din prăpastia întunecoasă, umedă, a munţilor falnici. Şi doritor de lumină, în această dimineaţă scăldată de soare, a întins aripile, ca o flamură, deasupra brazilor bătrâni. S-a înălţat mai întâi drept în sus, ca o săgeată;...Citat de Emil Garleanu despre oameni
Aşa, furnica îşi luă inima în dinţi şi, uşoară, se coborî în buzunar. Scotoci încolo şi-ncoace; într-un colţ dădu peste câţiva bani de aramă. Îi pipăi, îi mirosi — întrebuinţare nu le putu găsi! Ce-o fi făcând oamenii cu lucruri care, după cât se...Citat de Emil Garleanu despre oameni
Ciudat, gândi furnica în sine, s-ar zice că numai pentru ca să facă rău îşi învelesc oamenii picioarele în pielea groasă a încălţămintelor. Şi tot gândind astfel, furnica ajunse la pânza îmbâcsită de praf a pantalonilor vânătorului. Îi sui şi pe...Citat de Emil Garleanu despre oameni