Când omul, prăbuşit, la început, în iarba duşmănoasă şi-n ţărână adulmecă-n ţârâşul greu, pe-o rană, miresmele ce se-nălţau din lut şi, nemaivrând ostatic să rămână sub zarea strivitoare ca un scut, se răsucea s-o urce, renăscut...Citat de Ștefan Augustin Doinas despre oameni