Caută în citate: atunci, pagina 150

Pe aripile fluturilor noştri de hârtie, asemenea unor solzişori ce irizează lumina, sunt tatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la şcoală ca să le desluşim. Stând confortabil pe spinarea mătăsoasă a marelui fluture,...

Citat de Mircea Cartarescu despre zbor, școală, lumină, inimă

Cel mai enigmatic scriitor din toate vremurile a fost, desigur, Isus. Evanghelia ni-l arată o singură dată scriind ceva, şi atunci nu pe hârtie, ci, cu un beţişor, în ţărână, în cursul uimitoarei scene a femeii prinse în adulter. Nu vom şti...

Citat de Mircea Cartarescu despre scriitori, păcat, tinerețe, pietre, scris, femeie

Cartea aceea de demult, care m-a umbrit ca un cort timp de multe după-amiezi, a fost primul fluture pe care l-am îmblânzit şi l-am făcut să zboare pentru mine. De atunci am încălecat mulţi grumaji mătăsoşi şi am simţit fâlfâitul multor pagini...

Citat de Mircea Cartarescu despre povești, bunul simț, simț, cărți, inimă, lume, timp

Nu vreau să cred că dacă un câine muşcă un om, nu este o ştire şi atunci când un om muşcă un câine, este ştire. Eu vreau să elimin muşcătura.

Citat de Mircea Cartarescu

Nişte grăsane se uitau la mine şi atunci îmi dau seama că zâmbesc. zâmbesc în maşina 109 în drum spre slujbă. fireşte impresie bună nu poate să facă un tinerel pletos care se uită pe geam şi zâmbeşte. dar eu mi-am amintit de tine...

Citat de Mircea Cartarescu despre mașini, urâțenie, zâmbet, vis, obiceiuri, școală, uitare

În adolescenţa mea, o dragoste nefericită şi apoi experienţa mizerabilă a serviciului militar mi-au dezvăluit ce n-aş fi crezut niciodată că zace-n mine: multă ură, frustrare şi laşitate, dar şi multă putere de a îndura. Nu-mi mai fac de-atunci...

Citat de Mircea Cartarescu despre armată, nefericire, lașitate, iubire, adolescență, adevăr, experiență, ură, putere, femeie

De fapt, ajungi cu adevărat la maturitate sexuală doar atunci când începi să trăieşti un ciudat solipsism în doi care te face să spui: în tot universul nu există decât două fiinţe care fac cu adevărat dragoste: eu şi iubita mea.

Citat de Mircea Cartarescu despre iubire, adevăr, univers, femeie, zi de naștere

Gărgăunii literari cred că mi-au apărut printr-a unsprezecea şi de-atunci au rămas fermi pe poziţie.

Citat de Mircea Cartarescu despre critică literară

Mi se părea că eu sunt cu totul diferit de ceilalţi, că dragostea şi tot ce ţine de ea nu e pentru mine, că eu merg pe un drum care mă va duce mult dincolo de condiţia umană banală. Ba chiar, prin tendinţa de absolutizare pe care o resimţeam...

Citat de Mircea Cartarescu despre iubire, început, femeie, oameni

Şi chiar şi acum, după atâtea fraze, identitatea mea, a enigmaticului Mircea Cărtărescu - bărbat/femeie, latin/slav, oriental/occidental - nu-ţi este decât foarte vag familiară. Deschide însă cartea mea cu copertă cărămizie, în ciuda numelui de pe...

Citat de Mircea Cartarescu despre identitate, tinerețe, nume, cărți, zi de naștere, naștere, bărbat, femeie

De ce iubim femeile? Pentru că-ţi spun exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu...

Citat de Mircea Cartarescu despre iubire, scris, femeie, extreme, literatură, poezie, minte, lume

A gândi - verbul Gemenilor. Şi e adevărat, gândirea devine tot mai tiranică între compartimentele psihicului meu. Acum e o gândire fără substanţă, sau care îşi e sieşi substanţă. Gândesc aşa cum imaginam în adolescenţă: vedeam imagini, dar ele nu...

Citat de Mircea Cartarescu despre cugetare, ficțiune, ipocrizie, distrugere, magie, adolescență, poezie, realitate, adevăr, lume

Pri­mele poezii le-am citit la şcoală, în manuale. Erau po­ezii cu partidul. Mi se păreau minunate, aş fi vrut să scriu şi eu la fel. Când m-am hotărât să scriu primul poem, prin clasa a şasea, mi-am luat carneţelul şi m-am dus în pădure. Eram...

Citat de Mircea Dinescu despre scris, poezie, determinare, școală, acasă, casă

E atunci, la ti­ne­reţe, o sevă a copacului tânăr care stă să ex­plo­deze. La bătrâneţe eşti doar un arbore plin de scor­buri cu jderi la rădăcină, care ies din când în când la tele­vizor şi muşcă.

Citat de Mircea Dinescu despre bătrânețe, tinerețe

Am încetat să mai scriu poezie fiindcă sim­ţeam că nu mai are rost. Până atunci, poezia fusese o formă de luptă şi de rezistenţă, era o armă, lumea stătea la coadă ca să cumpere o carte de versuri.

Citat de Mircea Dinescu despre poezie, scris, luptă, lume

Îl luasem pe Kant, cu Critica raţiunii pure, aveam 13 ani şi am reuşit să descifrez doar bio­grafia autorului din prefaţă. Dar atunci am descoperit întâmplător poezia lui Ion Barbu şi restul poeziei moderne şi a fost ca o revelaţie. Ceva s-a...

Citat de Mircea Dinescu despre revelaţie, rațiune, critică, critică literară, poezie

Mai ştii cum te strigam pe-atunci icoană cu picioare lungi veneai pe râu sau râu erai curgeai în mine până-n rai cu limba preschimbată-n bici vânam pe coapse iepuri mici coseam prin pulpe fân mieriu erai mireasmă, eram viu...

Citat de Mircea Dinescu despre rău, ochi, limbă, rai, iubire

Eram foarte timid când eram mic. Abia cu vremea am devenit mai dezinhibat. Agresivitatea asta e şi o formă de apărare. Odată, în clasa a patra, eram un băiat destul de delicat pe atunci, mama mi-a dat cămaşă albă călca­tă, iar podelele clasei erau...

Citat de Mircea Dinescu despre uitare, vreme, mamă

Am stat şi eu în tinereţe la Casa de creaţie de la Palatul Mogoşoaia. Eram poet sărac, n-aveam casă în Bucu­reşti, dar aveam acolo o cămăruţă la mansardă şi era superb. Iar chiria era foarte mică. Mi-a plăcut atunci, eram emoţionat în preajma...

Citat de Mircea Dinescu despre scriitori, invidie, emoții, nedreptate, acasă, casă, creație, tinerețe, sărăcie, șansă

Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci. Parcă nu mai era îmbrăţişare contopirea aceea din urmă, când cu adevărat se topeau contururile, dispărea carnea, ne uitam respiraţia, mistuiţi amândoi de o singură - însângerată şi nesăţioasă -...

Citat de Mircea Eliade