Caută în citate: eminescu, pagina 21

De critici, de invidii, de-atacuri sub centură, Nu au scăpat, ştim bine, mari oameni de cultură: Nici Dante, Byron, Goethe, nici Shakespeare, Minulescu, Nici Marţial, Ovidiu, sau dragul Eminescu; Dar toate-aceste genii, la critica...

GCitat de George Budoi despre critică, critică literară, geniu, cultură, artă, artă fotografică, oameni, bine

În mare taină mi-a căzut în mâini un volum cu publicistica lui Eminescu. De atunci spun mereu că este manualul meu fundamental de istorie.

Citat de Grigore Vieru despre istorie

De proiecte nu duce lipsă scriitorul român de astăzi; mai greu e cu materializarea lor în tipografie! Bunăoară eu am gata de tipar o mare Antologie a poeziei române de la origini (de la Văcăreşti şi Constantin Conachi pînă în preajma celui de-al...

HCitat de Hristu Candroveanu despre scriitori, poeți, război

Te urăsc cu puterea lui Eminescu de-a iubi.

Citat de Ionel Teodoreanu despre ură, putere, față

În chingi de metal Teiul lui Eminescu – Coroana-n floare.

MCitat de Mihai Cucereavii

Operele literare reflectă realitatea, epoca în care a trăit scriitorul. Niciodată nu se va mai repeta epoca lui Tolstoi şi Dostoievski, Eminescu şi Creangă, nici operele lor. Sunt şi vin alte vremuri, alte realităţi, alţi scriitori şi alte opere....

MCitat de Mihai Cucereavii

Dacă ar fi să regret că nu am venit mai devreme pe lume, aş face-o doar pentru că nu am apucat să-i cunosc pe cei doi români în care Dumnezeu a turnat har din belşug: autorul Luceafărului, Eminescu, şi pe cel al Baladei pentru vioară, Porumbescu.

Citat de Mihail Sadoveanu despre regret, români, lume, dumnezeu

În primăvara lui '79, când am plecat la Cluj, la Colocviul Eminescu, am crezut o clipă că l-am apucat, în fine, pe Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă care mi-a dat nişte semne vagi de simpatie. Era cu vreo patru ani mai mare ca mine,...

Citat de Mircea Cartarescu despre vis, oraș, profesori, prostie, nebunie, bunul simț, simț, jocuri, iubire, primăvară

Dan C. Mihăilescu este Eminescu deghizat în Caragiale.

Citat de Mircea Cartarescu

Recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă.

Citat de Mircea Eliade despre somn, acasă

Dacă poporul român dispare şi rămâne o carte a lui Mihai Eminescu, lumea va şti cine au fost românii.

Citat de Mircea Eliade

Tinerii s-au săturat până în gât de destinul acesta de a fi şi a rămâne român. Şi caută prin orice fel de argumentare (istorică, filosofică, literară) să demonstreze că românii sunt o rasă incapabilă de gândire, incapabilă de eroism, de probleme...

Citat de Mircea Eliade despre eroism, origine, națiune, istorie, critică literară, creier, creație, probleme, cugetare, realitate

Ca şi Eminescu, suntem obligaţi să ne dedicăm unei vieţi mizerabile.

PCitat de Patrick White despre viață, țară

Eram un prost. La vârsta când Eminescu scria Luceafărul, eu jucam ţurca marxistă. Eram atât de năuc încât visam să dărâm Bucureştiul din temelii şi să construiesc altul în loc, mai măreţ şi mai durabil decât Piramidele. Şi asta în numele luptei...

Citat de Petre Țuțea despre măreție, vechi, vârstă, nume, prostie

Vremea pumnului şi a bodyguarzilor a trecut. O să călătoriţi, iar copiii francezi învaţă carte, englezii la fel. Vă confruntaţi cu o lume care acum e mai deschisă decât oricând. Hoţii de la putere nu sunt în stare să vă spună cine este Delacroix...

TCitat de Tudor Chirilă

Cei mai bogaţi români ai tuturor timpurilor: Eminescu, Brâncuşi, Enescu.

Citat de Valeriu Butulescu despre bogăție, români

Alături de Homer şi Vergiliu, câţiva barbari iluştri: Shakespeare, Pascal, Goethe, Erasm, Tolstoi, Eminescu.

Citat de Valeriu Butulescu

Se pare că singurul scriitor român, care a rămas nepremiat, se numeşte... Mihai Eminescu.

Citat de Vasile Ghica despre scriitori

Numai pe Eminescu dacă l-ar fi zămislit specia noastră şi tot şi-ar fi justificat existenţa.

Citat de Vasile Ghica despre existență

Tristeţea mare e că, pentru 80% dintre pâmânteni, Homer, Dante, Bach, Shakespeare, Eminescu, Brâncuşi, G. Enescu etc. nu există.

Citat de Vasile Ghica despre tristețe