Caută în citate: dumnezei, pagina 62

Taina vieţii noastre, esenţa ei, se află în transferul conştiinţei de sine ca fiinţă separată spre conştiinţa de sine ca Întreg, fiinţă indivizibilă, unica, liberă, atotputernică, Dumnezeu. Viaţa ni se pare o eliberare treptată a conştiinţei...

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre ființă, dumnezeu, dreptate, univers, viață, esențial, bine, conștiință, timp

Mă simt veşnic, singurul cu adevărat existent. Şi tot eu, când mă gândesc la mine, mă văd ca pe un nimic, părticică infinit mică din ceva infinit mare. Care e adevărată, prima sau a doua afirmaţie? Dacă e a doua, atunci conştiinţa primului,...

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre infinit, eternitate, conștiință, ființă, bunul simț, simț, nimic, viață, adevăr, dumnezeu

Eu ca fiinţă separată sunt o iluzie. Eu sunt unul dintre organele infinit mici ale Întregului infinit mare, inaccesibil mie. Rolul meu e să slujesc acestui întreg, aşa cum slujeşte corpului fiecare celulă, fiecare părticică. E culmea nebuniei...

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre scop, infinit, iubire, unire, independenţă, ființă, posibilitate, iluzie, conștiință, dumnezeu

Ieri şi azi m-am gândit şi a devenit absolut limpede că una dintre conştiinţele esenţiale, dacă nu cea principală, din care decurg stările morale supreme este conştiinţa spiritualităţii noastre, a divinităţii. Urmarea acesteia, în măsura în care o...

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre obstacole, reguli, absolut, iubire, conștiință, frică, căutare, ființă, dumnezeu, măsură

E greu să te dezobişnuieşti de tutun, beţivului i-e greu să renunţe la vin, dar mai greu şi mai necesar decât orice este să te dezobişnuieşti de îmbătarea cu tine, eul tău. Iar eu încep să mă simt acum, înaintea morţii, posibilitatea unei asemenea...

Citat de Lev Nicolai Tolstoi despre merit, posibilitate, necesitate, vin, moarte, bunul simț, simț, dumnezeu

Iubirea îmi ajunge, căci ea îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe Dumnezeu, viaţa şi moartea. E în mine şi în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte nu trăieşte aievea; cine o simte trăieşte în eternitate.

Citat de Liviu Rebreanu despre eternitate, iubire, moarte, oameni, dumnezeu, viață

Poate că în timpul unei reîncarnări celălalt suflet a rămas în vreo sferă îndepărtată; atunci omul simte cumplit zădărnicia vieţii pământeşti şi a tuturor zbuciumărilor sale, încercând să se apropie de Dumnezeu prin singurătate şi meditaţie.

Citat de Liviu Rebreanu despre meditație, singurătate, suflet, timp, viață, oameni, dumnezeu

Dacă materia e aceeaşi în atomii ei, spiritul cuprinde virtual toată dumnezeirea. Întreg şi parte sunt identice. Ca şi atomii materiali, miliardele de miliarde de atomi spirituali se află într-o mişcare eternă între lumea materială şi cea...

Citat de Liviu Rebreanu despre atomi, univers, spirit, viață, lume

Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu.

Citat de Liviu Rebreanu despre credință, suflet, lume, dumnezeu

Omul când suferă e mai egoist şi nu simte suferinţa aproapelui. Numai moartea ne împacă aievea cu lumina şi cu Dumnezeu.

Citat de Liviu Rebreanu despre suferință, egoism, lumină, moarte, oameni, dumnezeu

Iubirea adevărată, mare, necondiţionată, e taina tuturor fericirilor pământeşti şi cereşti. Numai iubirea apropie pe om de Dumnezeu.

Citat de Liviu Rebreanu despre iubire, dumnezeu

Civilizaţia stârneşte în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ţi ofere niciun răspuns. În locul credinţei a pus formule, chiar pe Dumnezeu ar vrea să-l vâre într-o formulă ingenioasă, şi pe urmă să-şi frece mâinile şi să...

Citat de Liviu Rebreanu despre credință, civilizație, întrebare, dumnezeu, suflet

Chiar dacă e bun Dumnezeu şi te iartă, păcatul rămâne şi apasă, apasă şi nu vrea să te ierte!

Citat de Liviu Rebreanu despre iertare, păcat, dumnezeu

Dumnezeu e veşnic nou în sufletul bietului om. Deodată cu Dumnezeu se pierde şi liniştea sufletului, şi sufletul pe urmă se chinuieşte şi se zdrobeşte fără reazim în vâltorile vieţii şi bâjbâie în beznă, întocmai ca un copilaş care ar porni singur...

Citat de Liviu Rebreanu despre suflet, liniște, eternitate, noapte, dumnezeu, singurătate, viață, lume

Nimic nu e mai presus de om! Omul e centrul universului, fiindcă numai în om materia a ajuns la conştiinţa propriului său eu, a ajuns să se cunoască. Omul e Dumnezeu!

Citat de Liviu Rebreanu despre univers, conștiință, oameni, dumnezeu, nimic

În clipa însă când îi era sufletul mai stors de nădejde, a văzut în peretele odăiţei o icoană cu Isus Hristos răstignit pe cruce. Şi atunci toată întristarea i-a dispărut ca prin farmec. Nu mai era singur. Dumnezeu îi alina inima...

Citat de Liviu Rebreanu despre farmec, clipă, singurătate, suflet, inimă, dumnezeu

Peste toate gândurile şi închipuirile micuţului însă plutea veşnic o iubire foarte nelămurită, în care stăpânea Dumnezeu...

Citat de Liviu Rebreanu despre eternitate, cugetare, iubire, dumnezeu

Domnişoara Maria, de altfel, îşi binemeritase norocul. Fusese fată cuminte, aşezată, fără fumuri şi cu mare credinţă în Dumnezeu.

Citat de Liviu Rebreanu despre fum, noroc, credință, față, dumnezeu

Astfel întâile amintiri ale copilului au fost stăpânite de un Dumnezeu bun, blând şi iertător care, în schimbul rugăciunilor de toate zilele, dăruieşte oamenilor bucurii pe pământ şi veşnică fericire în cer.

Citat de Liviu Rebreanu despre cadouri, zi, fericire, cer, pământ, dumnezeu

Iubirea trăieşte veşnic, fără început şi fără sfârşit. Prin iubire cunoşti pe Dumnezeu şi te înalţi până la ceruri.

Citat de Liviu Rebreanu despre cer, iubire, eternitate, sfârșit, început, dumnezeu