Amiezi înfăşurate în vanilii,
Pe tăvi trîntite, gingaşe şi moi,
Cu clopoţei gălăgioşi la gene
Şi degete prelinse din oloi,
Trec în dulapuri, rîd dintre lichioruri,
Pîndite de păianjeni cînd lipsim.
(Oh, pentru ele-n căni au loc omoruri
Şi drame dulci cu caracter intim!)
Şi-n urmă le mai flutură o clipă
În marile odăi blazonul pur
Cu patru crini purtaţi de o fecioară
În mînă peste-o pajişte de-azur.