Cocostârcul se opreşte; încordează gâtul şi priveşte. Pe...

Citat de Emil Garleanu despre ochi, măreție, frică, dușmani, sfârșit, frumusețe, cer, vreme, lume

Cocostârcul se opreşte; încordează gâtul şi priveşte. Pe frunza unui nufăr o broscuţă se bucură şi ea de frumuseţea şi răcoarea dimineţii. Când l-a văzut, biata broscuţă a încremenit pe picioruşele de dinapoi; cu ochii mari deschişi cată la cumplitul duşman. În spaima ei îl vede uriaş, cu capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-o dată balta şi, împreună cu balta, pe ea. Îşi aşteaptă sfârşitul. Cocostârcul o vede şi înţelege. Dar dimineaţa e mărinimos. Ş-apoi i se pare atât de neînsemnată această vietate a bălţii, că, de la o vreme, parcă o pierde din ochi în fundul apei şi nici n-o mai zăreşte. Ridică piciorul, păşeşte dispreţuitor şi trece măreţ, mai departe.

Emil Garleanu
Citat de Emil Garleanu despre ochi, măreție, frică, dușmani, sfârșit, frumusețe, cer, vreme, lume.

Din lumea celor care nu cuvântă, Mărinimie

Emil Garleanu

Emil Garleanu 1878 - 1914, prozator

S-a născut pe: 05 jan 1878.
S-a stins din viaţa în data de 02 jul 1914, la vârsta de 36 ani.
Evaluați acest citat:
Generează un alt cod=