Copil fiind, Theodore, stăteai ore în şir Pe malurile...

Copil fiind, Theodore, stăteai ore în şir

Pe malurile râului Spoon, cel cu cu ape tulburi,

Cu ochii aţintiţi la ieşirea găurilor în care locuiau crabi,

Aşteptând răbdător ivirea unuia dintre ei, strecurând afară

Mai întâi antenele, asemeni unor fire de fân,

Şi apoi tot corpul, de culoarea granitului,

Cu ochii mici, de cărbune.

Iar tu te întrebai înfiorat, în transă de gânduri,

Ce ştia el, ce dorea şi, la urma urmei, de ce trebuia să existe?

Mai târziu, perspectiva s-a schimbat şi-ai început să veghezi bărbaţi şi femei

Ascunşi prin găurile sorţii, în mijlocul marilor oraşe,

Şi aşteptai ca sufletele lor să iasă la lumină,

Ca tu să poţi afla

Cum trăiau, şi pentru ce trăiau,

Şi de ce mişunau atât de grăbiţi

De-a lungul drumului nisipos unde nu era apă –

În vreme ce zilele verii se apropiau inexorabil de sfârşit.