De secole existase între China şi Japonia o stare de...

De secole existase între China şi Japonia o stare de război. China nu îngăduia nici un fel de negoţ. Mătasea chinezească era de neînlocuit în a face lunga vară, arzătoare şi umedă, a Japoniei, mai uşor de îndurat. De generaţii doar o cantitate neînsemnată de mătase de contraband trecuse printre stavile şi putea fi cumpărată, la preţuri uriaşe, în Japonia. Apoi, cam cu şaizeci de ani în urmă, sosiseră barbarii. Împăratul chinez din Beijing le dăduse o bază mică, în Macao, în sudul Chinei şi se înţelesese cu ei să schimbe mătasea pe argint. Japonia avea argint din belşug. În curând, negoţul înflori. Amândouă ţările trăgeau foloase. Misiţii, portughezii, se îmbogăţiră, iar preoţii lor, cei mai mulţi iezuiţi, deveniră în curând de neînlocuit în negoţ. Doar preoţii reuşiseră să înveţe să vorbească chineza şi japoneza şi deci puteau să se tocmească şi să tălmăcească. Odată cu înflorirea negoţului, preoţii deveniră şi mai importanţi. Acum schimburile anuale erau uriaşe şi afectau viaţa fiecărui samurai.