După o vreme toţi morţii familiei vin la mine trufaşi să...

După o vreme toţi morţii familiei vin la mine

trufaşi să mă roage: mori şi tu într-un birt

crapă odată nu te mai fandosi printre ghete.

Nici măcar nu-s mirat. Ca iarba în mai rugile

lor.

Şi eu niciodată n-am ştiut sfanţ cu sfanţ să

laud

vrednica împăcare; de-aş fi fost bărbat cuminte

cele mai gălăgioase oraşe m-ar fi linşat.

Treceam fluierând cu marylin şi: nu prea departe

larma cărnurilor negre în cimitire. Ne distram.

Prin urmare: pe mine cine mă povesteşte în stele?

O vamă posomorâtă ca armele în bistrouri

poate o zestre în care ucenicii se vând. Măcar un

zidar fericit să mă văd tocmit de un mort

dimineaţa când se deschid cafenelele.

Cu mâinile lui cum ar face o casă a noastră (? )Sunt

numai ce am vrut să fiu. Ei pot să facă orice.