Ei cer să cânt... durerea mea adâncă S-o lustruiesc în...

Ei cer să cânt... durerea mea adâncă

S-o lustruiesc în rime şi-n cadenţe

Dulci ca lumina lunei primăvara

Într-o grădină din Italia.

Să fac cu poezia mea cea dulce

Damele să suspine; ce frumoase

Pot fi pentru oricine. Pentru mine

Nu. Şi juni nătângi cu ţigarete-n gură;

Frizaţi, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinţi,

Să reciteze versuri de-ale mele

Spre-a coperi cu-espresia adâncă

Unei simţiri adevărate - nişte mofturi.

Mai bine-aş smulge sufletul din mine,

Aş stoarce cu o mână crudă, rece

Tot focul sânt din el, ca în scânteie

Să se risipe, pân' ce va-njosi

Să animeze pe deşerţi şi răi.

O, şi de-aţi plânge chiar, dacă durerea

Adevărată şi neprefăcută

V-ar topi ochii şi a mea cântare