Ele-s întinse-n părul lor cel lung, cu feţe brune,...

Ele-s întinse-n părul lor cel lung,

cu feţe brune, trase-adânc în sine.

Cu ochii-nchişi ca de prea multă zare.

Hârci, guri şi flori. Şi dinţii netezi,

– piese-ntr-un joc de şah în miniatură,

din fildeş, rânduite în şirag.

Şi flori, galbene perle, oase zvelte,

mâini şi cămăşi şi pânză veştejită

pe prăbuşita inimă. Dar jos,

acolo sub inele, talismane

pietre-azurii (în dar de la drăguţi)

încă stă sexul – criptă liniştită,

până sub boltă plină de petale.

Şi iarăşi perle, galben risipite –

cupe de-argilă arsă care-au fost

cu chipul lor ornate, cioburi verzi

de şipuri de pomezi cu iz de flori,

şi zei micuţi: domestice altare,

cer de hetaire cu extatici zei.

Şi brâie rupte, scarabei turtiţi,