Eu am fost văduva McFarlane, Ţesătoarea de covoare pentru...

Eu am fost văduva McFarlane,

Ţesătoarea de covoare pentru tot oraşul.

Mi-e milă de voi cei de pe estrada vieţii

Care cântaţi prin mijloacele de transport,

Care vă delectaţi cu creaţia mâinilor voastre

Şi pe care vă va ajunge ziua mâniei, ziua îngrozitorului adevăr.

Vă spun, hainele vieţii sunt ţesute

După o matrice ascunsă sub ceea ce se află la vedere –

O urzeală pe care nu o percepeţi niciodată!

Dar voi împletiţi cu inimă încrezătoare, cântând, cântând,

Voi protejaţi în firele dragostei şi prieteniei

Figuri nobile, din aur şi din purpură.

Şi, mult după ce alţi ochi au putut să vadă,

Voi aţi ţesut o pânză albă ca luna

Şi râdeţi în plinătatea puterii voastre, pentru că Speranţa o acoperă

Cu formele iubirii şi ale frumuseţii.

Dar într-o zi partea vizibilă se şterge!

Secretul lucrării iese la lumină,

Esti singur în cameră!

Ai ţesut o învelitoare