În Kars, sub cer cu fund de aur, Pe când e soarele-n...

În Kars, sub cer cu fund de aur,

Pe când e soarele-n apus,

Încolăcit ca un balaur

Pe după deal aproape dus;

S-arată-n galbenul ce scade,

Topindu-şi faţa în azur,

O minaretă cu arcade

Ce predomneşte împrejur.

O vezi cu alba-i siluetă,

Ca o fantasmă sub iaşmac,

Ce-ascunde forma ei cochetă

Şi nişte ochi ce nu mai tac.

În micul ei pridvor de scânduri

Apar doi hogi în relief,

Din care unul stă pe gânduri,

Privind în zarea de sidef.

Celalt purtând pe cap turbanul

Ţesut din verde ibrişim,

Psalmodiază Alcoranul:

Alah abkar! Alah kerim!