În ultima primăvară pe care am trăit-o de atunci, În...

În ultima primăvară pe care am trăit-o de atunci,

În acele ultime zile, am stat în livada pustie,

De unde, dincolo de câmpurile verzi, se văd sclipind

Dealurile de la Miller's Ford,

Reflectând la mărul

Cu trunchiul uscat şi cu crengile crăpate şi chinuite

Pe care, pe alocuri, se iţeau frunze

Şi flori delicate,

Menite să nu devină niciodată fruct.

Acolo eram şi eu, cu spiritul închis

De carnea pe jumătate moartă, cu simţurile amorţite –

Dar încă gândind la tinereţea mea şi la tinereţea pământului,

La felul în care înfloresc fantome, sclipind palid

Peste ramurile fără de viaţă ale Timpului.

Visând despre primăvară şi despre tinereţe roditoare,

Am căzut în ciclonul

Care m-a aruncat din îmbrăţişarea sufletului

Acolo unde nu există nici lume şi nici cer.