Într-o frumoasă după amiază, pe când în casă domnea...

Într-o frumoasă după amiază, pe când în casă domnea liniştea, mă jucam în colivie (încăperea care dădea spre stradă) cu oalele şi străchinile mele, dar pentru că nu ştiam ce să mai fac cu ele, azvârlii unul dintre aceste vaase pe stradă şi mă bucuram auzind zgomotul vesel al cioburilor. Fraţii von Ochsenstein, care vedeau că isprava mea îmi făcea atâta plăcere, încât băteam cu mare voioşie din palme, strigară: Încă una! Nu pregetai să mai azvârl încă o oală şi cum ei continuau să ceară Încă una! , Încă una! , spărsei de caldarâm toate străchinuţele, tigăile şi căniţele mele.