Micile naţiuni nu cunosc senzaţia fericită de a exista...

Micile naţiuni nu cunosc senzaţia fericită de a exista dintotdeauna şi pentru totdeauna; toate au trecut, într-un moment sau altul al istoriei lor, prin anticamera morţii; confruntate mereu cu aroganţa celor mari, ele îşi văd existenţa veşnic ameninţată sau pusă sub semnul întrebării, fiindcă existenţa lor este o întrebare... Micile naţiuni formează o altă Europă, a cărei evoluţie e în contratimp cu evoluţia celor mari. Un observator poate fi fascinat de intensitatea adesea uimitoare a vieţii lor culturale. Se manifestă aici avantajul micimii: bogăţia evenimentelor culturale este pe măsura omului; toată lumea poate cuprinde această bogăţie, poate participa la viaţa culturală în ansamblul ei, de aceea, în ceasurile ei cele mai bune, o naţiune mică poate aminti de viaţa dintr-o cetate greacă antică.