Muntele-i prea verde de timp crescut albă este pielea ta...
Citat de Viorel Muha despre tristețe, film, singurătate, tăcere, viitor, uitare, bunul simț, simț, cer, clipă
votează acum
adaugă un comentariu
Muntele-i prea verde de timp crescut
albă este pielea ta
o clipă crescută din mine, ciudat
aleargă spre viitor
în mine sunt, nu ştiu, imagini multe văd
sunt un fonograf, gol
plutesc fără greutate şi cânt apăsat, viaţa
strune fiindu-mi cârlionţii tăi
pe-o tamplă uitadu-se la mine
privesc printr-o fereastră, mă simt cadru de film
dincolo, tu te disipezi
poiana ta este verde-albastră pe-un cearceaf alb
lumină în liniştită dimineaţă
singurătatea ierbii înalţă tăcerea spre cer
capul tău întors îmi priveşte însă tristeţea
eşti dincolo de mine, departe
poiana din sufletul tău se uită la mine
nu pot sa ajung acolo, unde nici măcar...
privirea mea nu te poate atinge
am fost un nor prin viaţa ta trecător
Citat de Viorel Muha despre tristețe, film, singurătate, tăcere, viitor, uitare, bunul simț, simț, cer, clipă.
