N-am fost iubită de concetăţeni, Iar asta pentru că...

N-am fost iubită de concetăţeni,

Iar asta pentru că vorbeam deschis

Şi-i întâmpinam pe toţi cei care greşeau faţă de mine

Cu toată fervoarea – fără ascunzişuri sau menajamente,

Fără ascunse păreri de rău sau remuşcări.

Eşti de lăudat dacă urmezi pilda copilului spartan

Care a ascuns lupul sub veşmânt,

Lăsându-se devorat de acesta fără a se lamenta.

Dar mai curajos este, cred eu, să loveşti lupul de-a dreptul

Şi să lupţi cu el deschis, chiar pe stradă,

În mijlocul prafului şi a urletelor de durere.

Poate că limba este un organ cu comportament insolent –

Dar tăcerea otrăveşte sufletul.

Să mă acuze cine vrea.

Sunt împăcată.