Nici nu mai ştiu dacă erai frumoasă Şi nici în ce culori...
Citat de Adrian Păunescu despre condamnare, amintire, prostie, tăcere, dor, imposibil, ură, bunul simț, simț, iubire
votează acum
adaugă un comentariu
Nici nu mai ştiu dacă erai frumoasă
Şi nici în ce culori îţi sta mai bine,
Ştiu doar că amintirea nu mă lasă
Şi că mi-e imposibil fără tine.
Vizionez femei nenumărate,
Femei interesante mă mai sună,
Dar rece şi străin mă simt de toate
Şi nu mă văd cu ele împreună.
Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă,
Care-a decurs din întâlnirea noastră,
Dar vechiul dor al dragostei mă cheamă
Şi tu îmi faci cu mâna la fereastră.
Subtile explicaţii cui i-aş cere?
Tot prostul face pe interesantul
Şi-n condamnarea asta la tăcere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.
Şi cum să transformăm iubirea-n ură,
De ce nu noi, ci solii să lucreze,
Şi să pătăm simţirea cea mai pură,
Punând incendiul tot în paranteze?
Citat de Adrian Păunescu despre condamnare, amintire, prostie, tăcere, dor, imposibil, ură, bunul simț, simț, iubire.
