Nu ştiam unde era templul, înaintând kilometru după...

Nu ştiam unde era templul,

înaintând kilometru după kilometru printre piscurile înnourate;

copaci seculari, poieni fără oameni,

munţi de nepătruns, undeva un clopot;

susur de voci gâlgâite printre stânci colţuroase,

razele soarelui devenind reci în pinii verzi –

în amurg, la întorsura unui iezer singuratic,

în meditaţie, un călugăr domesticind dragoni otrăviţi.