Pentru că râvneşti o amărâtă de smochină dintr-un pom...

Pentru că râvneşti o amărâtă de smochină dintr-un pom oarecare,

tu nu sesizezi grădina;

nu întâlneşti femeia fermecătoare.

Te amuzi cu o hoaşcă slută.

Felul în care te supune mă face să plâng,

gura ei urât mirositoare, suta ei de gheare,

felul cum îşi apleacă peste streaşina casei capul să te strige;

smochină searbădă, zbârcită, goală

ca o căpăţână de usturoi stricat.

Te ţine strâns de centură,

chiar dacă în trupul ei

nu se află flori şi nici lapte.

Moartea îţi va deschide ochii

şi vei vedea ceea ce este faţa ei: solzi de pe spinarea

unei şopârle negre. Gata cu sfaturile.

Lasă-te în tăcere atras

de chemarea adâncă şi intensă a ceea ce înseamnă cu adevărat iubire.